Satul Broscari apare în anul 1639 când se întărește aici stăpânirea vel armașului Dragomir. La 1720-1722 Schwanz, îl arată ca sat locuit. E amintit apoi de Fotino în 1819.
În anii 1841-1842, Barbu Știrbei, în calitate de Mare vornic al Țării, sub domnia lui Gheorghe Bibescu, a vizitat această localitate (Domnia sa era și proprietar al moșiei de aici). Existau atunci trei sătulețe răzlețe – Broscari, Teascu și Șipotu. Satul Broscari era numit probabil după concertul desfășurat în fiecare seară de corul broaștelor din bălți, satul Teașcu numit după ocupația locuitorilor care consta în albinărit și tescuitul cerii iar satul Șipotu după șipotul și murmurul izvoarelor și pârâiașelor ce curgeau pe valea Blahniței.
Din partea domnitorului a venit acțiunea de unificare a sătulețelor. Astfel, satele Broscari, Teasc, Șipotu s-au unificat formând comuna Broscari.
Odată cu comuna Broscari în anii 1841-1842, s-a înființat și prima școală. Știutori de carte nu fuseseră în niciunul dintre cele trei sate . Primul învățător în comuna noastră a fost Bușe Garaiacu.
În 1857, comuna Broscari poseda o școală primară.
În 1890, școala era într-o cameră mică, în aceeași casă cu Primăria; nu încăpeau mai mulți de 30-40 de elevi, deși în comună existau 250-300 de copii.
În anii 1893-1895, școala se găsea în toată casa care, până atunci, servea și Primăriei. Deoarece acest spațiu era insuficient, între anii 1895-1905, s-a construit un nou local de școală, model “Casa Școalelor”.
În anul 1948 a fost înființată Școala elementară de 7 ani; era pe atunci singura comună din împrejurimi în care luase ființă o astfel de școală. Copiii din satele învecinate veneau să urmeze clasele V-VII la Școala Broscari.
La 20 septembrie 1964 s-a schimbat numele comunei noastre, din comuna Broscari a devenit comuna Livezile.
În anul 1969 s-a dat în folosință noul local de școală, prin grija deosebită și remarcabilă a domnului primar Rafael Ciorăscu (și el cadru didactic ca profesie).
